…plus alte nimicuri scrise din nerăbare. Gândește-te cititorule, obsesia evolua în paralel cu relația pe care o aveam cu ea. Așa-zisa relație, că-n fond noi nu eram împreună, iar ceea ce se întâmplase prima dată între noi nu era decât un futai din obligație. Cel puțin aparent pentru ea, așa a fost.
Ajunsa la mine, vroiam de atunci s-o curaț de păcate dar pofta de ea si adrenalina nu mi-au dat pace… Nu era momentul, nu simțeam asta. Vroiam doar să-i simt pulsul… Să-i simt trupul…
Ajunsese perfect, dovadă că indicațiile mele erau bine detaliate iar ea era destul de inteligentă încât să ajungă țintă la mine acasă. Era mult mai inteligentă decât părea, sau poate doar făcea pe proasta să-și vadă interesul, cum fac toate puștoaicele de vârsta ei, cum fac și eu de altfel.
Eu, cititorule, locuiam într-un cartier modest din București. Cum ti-am spus prin micile fragmente din alte pagini ale carții, locuiam prin sectorul 3. Dristor. Baba Novac. Dristorul pe vremea lui Ceaușescu și după, în următorii ani, era o zona de pericol, mai ales noaptea, unde nu puteai ieși la o gură de aer fără bani furați, curse ilegale, droguri sau lăutari pe colț de stradă cu stația pornită cântând de-un of.
De mic am fost ferit de vagabonțeală, dar nici nu ma regăseam în ea; lăutarii în schimb m-au uns pe suflet de când țin minte. Din vremurile de atunci s-au schimbat multe și mulți dacă mă înțelegi, cititorule…
Sună interfonul…
- Cine e?
- Corina…
Nu eram sigur pe mine, pielea mi-era de găina și gândurile-n ceață. Mi-era teama cititorule, însă nu știam de ce. Nu pentru faptul că mama putea veni oricând acasă și mă găsea cu ea, nu pentru faptul că Mamaie Cocuana de alături punea urechea pe ușă și încerca clanța să vadă dacă era ușa deschisă, sau alte rahaturi care mă înconjurau, ci dacă stau bine să mă gândesc acum, mi-era teamă de ea. De Corina. De prezența ei deși simpla pentru unii, divina pentru mine.
– Cine?
– Corina, ștrengarule. Ce faci? Mă încerci?
Chicotind în interfon îmi dă un pupic virtual de la parterul blocului… Îndată ce am închis interfonul am început să aranjez ce mai apucam prin casă. Să nu-mi scape niciun detaliu, niciun lucru mărunt să nu-i atragă atenția. Culmea era că nu mă pregateam de futai, ci de un preludiu sec urmat de o erecție puternică din care speram să ies fără o ejaculare precoce. La cum era ea, nici tu, cititorule, daca ești bărbat nu cred că reușeai să scapi fără surprize de genul.
Totul era gata, nu mai era niciu semn ce i-ar fi putut atrage atenția, nimic… Ai mei erau la muncă, iar eu așteptam ceva ce toți știam ca era inevitabil și neplănuit. Cică.
Grăbită îmi sună soneria însistent, motiv în plus ca Mamaie Cocuana să mă urmărească pe vizor. N-am înteles tactica asta niciodată dar tare-mi doream să înceteze.
– Hai… intra.
Și întră curioasă. Parea speriată, privea tavanul alb din holul lung al apartamentului meu și vedeam cu se ridica părul pe ea. Sfârcurile i se întăreau și tremura încet. Sânii ei, mi-au atras mereu atenția, ti-am spus și atunci, pe când povesteam de moartea ei; sânii erau superbi. Perfect rotunzi și mari, ce îi ținea constant în sutiene subțiri de genul push-up unde în unele zile mai adăuga câte-o bluza babydoll. Sfârcurile le avea ca niciuna, rozalii și mici cand erau contopite în sân iar cand se aprindea domnișoara în cauză erau atât de mari încât le puteai vedea indiferent de grosimea sutienului, o a doua pereche de ochi dacă preferi s-o pun așa cititorule. În prima zi de futai, în schimb nu era cazul bluzei din context. Ea servea atunci într-un maieu alb cu sutienul respectiv pe dedesupt cu o pereche de sorți albi și niste balerini negri. Era copleșita probabil, însă motivul nici eu nu l-am știut dar știam că nu era îmbrăcată prea gros pentru un motiv clar al întâlnirii… Futaiul.